Citește cartea în maxim 10-14 zile.
Nu o citi seara, sau ca să te odihnești. Citește-o când ești hotărât să o faci, ca o sarcină planificată
și asumată pentru zilele următoare.
Ai în vedere vreo 3-4 ore de capitol. Ca să nu-l întrerupi.
Nu discuta despre ea până nu ai ajuns la capăt (capătul cărții sau răbdării).
Nu te grăbi să o judeci înainte de a parcurge și evaluarea.
Andreoiu Nicoleta, 78 ani, Aninoasa, Dâmbovița, a citit-o în 4 zile.
Aizmaer Ciuba Rozeta, 74 ani, Vatra Dornei, Suceava, a citit-o în 7 zile.
Ele au fost cele mai încântate.
Cu cât durata „supliciului” este mai mare se pare că nu înțelegi nimic.
Scriitorii sunt diferiți.
Diferă stilurile și modul de comunicare a informațiilor.
Diferă modul de prezentare și simbolurile oferite
Unii reușesc să ofere o structură inginerească, pe capitole
Unii ar fi în stare să scrie o carte cu o singură frază.
Explicații stilistice.
Scriitorii nu știu să citească.
Pauza mică și pauza mare.
Ortografia nu prea ține cont de ele.
Cititorul depinde cum se lasă manevrat de scriitor ca să-i înțeleagă mesajul, dezvăluit numai la sfârșit.
Dar nu întotdeauna.
Nu urmăresc ideea autorului ci pe ale lor.
Combat tot ce nu le convine lor în loc să înțeleagă ce vrea să spună autorul.
Aceștia sunt genul de oameni care te contrazic orice ai spune.
La ei nu se aplică regula: Și de la un prost înveți ceva.
În această carte până și paginile sunt sintetizate pe idei.
Poate prea multe, poate prea greu de așteptat să le pui cap la cap.
Cele mai tari replici
Niciunul nu mi-a spus că a plâns. Poate că nu au avut curajul sau poate nu s-au eliberat
Câți m-au sunat; numai când ne-am întâlnit pe stradă sau în magazin m-au felicitat, nici măcar un telefon
de mulțumire. Ăsta e cititorul?
Profetul hulit în țara sa.
Eu nu scriu în cartea mea că Iisus a existat, există sau va exista. Nu te trimit la biserică, la
mânăstire sau la dracu (Doamne iartă-mă!). Scriu doar că povestea lui este și povestea fiecăruia dintre
noi, într-o formă specifică. Și numai credința din noi va face să înțelegem transpunerea ei.
Bătrânii nu se pot concentra, tinerii nu au dobândit cunoașterea.
Este o carte dificilă, poate recomandată celor între 45 și 70 de ani. Nu trebuie exclusă extinderea
limitelor.
Nu da porcilor mărgăritare.
Agatha Christie romane de doi lei dar cel mai bine vândute. Se citesc în tren, bus, metro, tramvai,
avion, ferry. Poate să fie cutremur elucubrații
Lev Tolstoi Război și pace cine are curajul să-l citească?
Cu cât e mai scurt cu atât e mai citit. Să fie SMS sau WhatsApp. Poate doar câteva rânduri. Pentru că
ăsta e nivelul cititorului, de câteva rânduri; vrea o carte pasageră când de fapt el este pasager. Și
nu-și dă seama. Este incapabil să se dedice unei cărți adevărate. Încearcă una când are câteva ore
libere. Uneori zile. Dar nu termină ce începe. Fă-ți timp să citești cartea asta!
Cred că dacă Dumas sau Hugo scriau acum nimeni nu iar fi publicat. Iar de citit...
Încercați să aflați câți cititori pe an are Mizerabilii. Să stați pe scaun când aflați răspunsul.
Întrebați câți cititori pe an au revistele de rebus sau sudoku. De ce au explodat rețele de socializare?
Ca să se pună toți acolo cu selfie. Nu mai există profunzime. Există doar poezia la cratiță, pentru cei
ce gătesc, iar pentru cei mai sub-evoluați metafizica celularului. Credeți că citesc Kant sau
Schopenhauer? Nu, omoară marțieni, înțeapă baloane sau așază cărămizi.
De aceea aveți în față o carte la care scrie foarte clar că toate meritele și toate lipsurile aparțin
autorului. Inclusiv efortul financiar de vreo 20.000 euro pentru tipărire.